Frumusetea unui om

Este simplu sa privesti in jur si sa observi ceea ce este important, este de ajuns sa iti deschizi ochii. In loc sa vezi “boschetarul ” de la coltul blocului, ai putea sa-l vezi pe “Viorel”, fost militar, lasat la vatra pentru ca a ramas fara un picior dupa ce a calcat pe o mina antipersonal. Fiind asa nu si-a putut gasi un loc de munca, sotia l-a parasit, niste camatari i-au luat casa si intr-un final a ajuns la colt de strada, cu mana intinsa, lasand cate o lacrima de fiecare data cand un necunoscut ii intinde un banut sau o bucata de paine.

Da, el, “boschetarul” ar putea fi acel “Viorel”, ar putea…

Iti mai aduci aminte de copilul de la usa magazinului de unde zilnic iti iei tigari? Da, cel caruia i-ai dat peste mana si i-ai promis si o mama de bataie daca te mai dereanjeaza cu rugamintile lui. Stiai ca mai are un fratior sic ca are o mama alcoolica ce nu ajunge cu zilele pe acasa, ce sa mai vorbim de faptul ca poate sa nu aiba cu zilele mancare? El, nu are nici macar 14 ani impliniti, sa poata fi luat la munca cu norma redusa. Ar vrea, insa nu se poate, asa este sistemul. Are de ales intre a sta la usa acelui magazin unde patronul ii ingaduie sa ii curate scarile si sa ii duca gunoiul pentru o jumatate de paine si o felie de salam si a ajunge delicvent ca marea majoritate cu situatie asemanatoare. In plus, inchide ochii la faptul ca intinde mana strainilor, da, strainilor ca si tine, ce sunt gata sa ii aplice o “lectie de viata” cu mana stanga caci dreapta este ocupata sa isi aprinda tigara.

El, copilul de nici 14 anisori, va ajunge acasa cu acel putin cersit si il va imparti cu fratiorul lui ce inca isi aduna batistutele de la nas. Am spus ca va ajunge cu acel putin, va ajunge in cazul in care “smecherasii” de cartier nu il vor prinde la colt si ii vor prada si acel putintel, acea bruma adunata. De condamnat intr-adevar aceste fapte insa asta vedem zilnic peste tot: bogatii iau de la saraci, smecherii de la naivi, combinatorii de la neputinciosi si asa mai departe.

Dar de tanarul acela de la coltul parcului iti mai aduci aminte? Cel cu chitara, cel in fata caruia te-ai oprit si l-ai ascultat pret de 30 de minute iar la final ai plecat fara a-i spune multumesc sau felicitari sau… ceva. Tanarul acela era Simon, tanar de conditie materiala precara ce s-a chinuit toata viata sa isi asigure traiul si evolutia. El nu a renuntat niciodata la visurile sale. Cu ceea ce castiga acolo el isi plateste chiria in caminul facultatii de muzica pe care mai are putin si o termina. Stie ca muzica lui va ajunge celebra, muzica pentru care chiar si tu te-ai oprit si fara sa-ti dai seama, nici chiar in acest moment, ai stat pret de 30 de minute, fara a fi obligat de nimeni; in definitoriul, ti-a placut. El, Simon, a vazut asta si a mai vazut-o la alti 20 ce i s-au oprit in fata, stie ca va ajunge mare. Cu fiecare persoana ce i se opreste in fata si ramane captivata, cu atat se intareste.

Probabil ca ti-l aduci aminte si pe cel de la supermarketul de unde iti cumperi zilnic peste, cel cu urechile ca de “elf”, cu cizme in picioare si cu mainile rosii si umflate de la apa rece cu care curata acel acvariu. Normal ca ti-l aduci aminte, doar ai ras de el si i-ai facut si poza pentru a o pune ulterior pe reteaua ta de socializare plina cu “prieteni”. Te-ai si gandit la mesajul ce va insoti acea poza: “Broscoiul a fost prins” #sarantocul

Tu stii ca el este Marius, are 24 de ani si a absolvit o facultate, insa pentru ca nu l-a sfatuit nimeni la timpul potrivit, a ajuns somer cu diploma, ca multi altii, unul dintre cei 30000 de someri scoliti anual pe care sistemul putred de invatamant ii scoate. Da, el, ar dori sa faca ceea ce a invatat si anume sa proiecteze fabrici si uzine insa cum acest domeniu a murit, nu are incotro decat sa curate acvarii la acel supermarket.

Isi distruge mainile, este plin de taieturi, dar stie ca intr-o zi va reusi; intr-o zi se va opri cineva sa isi ia peste si il va intreba de sanatate si mai apoi va afla ca este un investitor ce cauta de multa vreme un proiectant tanar, bun si cu dorinta de munca. Poate ca este un vis insa este visul lui si de ce nu, o posibilitate. Tu, fotografule de ocazie, iti vei lua likeurile de la numerosii tai “prieteni virtuali”.

Este simplu sa treci prin viata, sa-ti urmezi rutina zilnica, fara a te impovara cu alte griji/situatii, insa, omule, incearca sa judeci ce se intampla in jurul tau; este bine sa fii diferit, poti sa schimbi ceva prin simpla apropiere de acel necunoscut, de acel boschetar, acel copil, acel cantaret, acel tanar ce curata acvarii. Spune “buna ziua”, “sa aveti o zi frumoasa”, “mi-a placut, aveti talent”, “mai puteti, de ce nu luati o pauza?”. Daruiti o vorba buna daca altceva vi se pare prea mult. Conteaza!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *