Intocmai unei frunze de marihuana

Te trezesti cu un anumit sentiment ce iti invadeaza toate sinapsele si iti umple toata circulatia pana la nivelul de explozie iminenta; nu il cunosti, dar el te cunoaste, de fapt voi fiind foarte buni prieteni in trecut, intocmai primului coleg si amic de joaca, intocmai primului sarut adolescentin.  Te scoate din sarite si iti vine sa il urechezi, dar nu ai cum si mai ales pe cine; te incapatanezi si ii spui in mod repetat cuvinte vulgare, pe care in mod normal si in viata reala nu ai putea sa i le spui: de la cei mai indepartati stramosi geto-daci pana la insati persoana ta, pe care zi de zi o machiezi si o imbraci in toate culorile curcubeului, toti sunt executati.

Trece timpul si dupa acea prima inghititura de cafea matinala, careia nimeni nu ii da atentia cuvenita, realizezi ca i-ai gresit. Te repezi cu inversunare sa ii explici si sa ii ceri scuze ca nu l-ai ascultat, ba mai mult incerci sa ii propui tot felul de intelegeri, urmate de promisiuni aparent nebunesti  ce tie, nebunul, ti se par mizilicuri. El te asculta, iti zambeste si gesticuleaza cu inflacarare, clocotindu-ti si mai tare farama de viata ce o porti in carcasa ta, de altfel goala. Ochii cristalini sclipesc, zambetul te cucereste, pentru o clipa androginul fiind reunit, ravasind totul in cale.

Iti merge bine, pentru prima oara in viata ta, incet devenind o persoana mai buna, redevenind acel individ pe care l-ai uitat in coltul cel umbros, dar iti repeti o permanenta intrebare : OARE VISEZI ?

Alergi la chiuveta si iti dai cu apa rece pe fata, iar si iar …. privind mai apoi in oglinda, incercand parca sa te impotrivesti acestei noi situatii, ce pulseaza tot mai tare…CHIAR ESTE REAL !

Te indrepti spre jocul de sah inceput acum foarte mult timp si instantaneu observi mutarea castigatoare, razi machiavelic si te gandesti la proiectele neterminate; inghiti inca o gura de cafea si te apuci de treaba, foaie dupa foaie cazandu-ti la picioare intocmai unui soldat mandru ce isi da viata pentru telul sau. Iti inclestezi pumnii in incercarea de a opri tremuratul si SIMTI CA TRAIESTI !

Totusi de ce ti-a fost atat de greu sa intelegi care este mutarea castigatoare? De ce ti-a fost atat de greu sa muti acel munte din fata ochilor,¬† tot ce era nevoie , exista … TU AI RENUNTAT sa cladesti, preferand in schimb o letargie anosta si gri..

E timpul tau si nimeni nu iti poate rapi asta, sentimentul ce ti-a inrosit simtirile e cel care te iarta si te intregeste , insa poti tu oare SA INTELEGI ?

Zambiti dragilor si nu uitati sa daruiti o frantura din voi celor din jur pentru ca de multe ori conteaza mai mult decat orice cadou sau lucru palpabil..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *